Pentru producătorii, importatorii și distribuitorii care activează pe piața românească, întrebarea despre raportul dintre reglementarea europeană și legislația națională privind ambalajele are implicații directe asupra obligațiilor de conformitate, a raportărilor periodice și a contribuțiilor financiare datorate sistemului de gestionare a deșeurilor. Dacă organizația dumneavoastră introduce ambalaje pe piața din România, trebuie să înțelegeți cum se suprapun și unde diferă cele două cadre legislative.
Ce este PPWR și cum se raportează la legislația națională
Regulamentul (UE) 2025/40, cunoscut sub acronimul PPWR (Packaging and Packaging Waste Regulation) – este actul legislativ european care stabilește cerințele privind ambalajele și gestionarea deșeurilor de ambalaje la nivelul întregii Uniuni Europene. Spre deosebire de directivele europene anterioare, care trebuiau transpuse în legislația națională a fiecărui stat membru, un regulament european se aplică direct și în mod uniform în toate statele membre, fără a necesita o lege națională separată de transpunere.
Aceasta este prima schimbarefundamentală: legislația națională românească în domeniul ambalajelor, în principal Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, completată de o serie de ordine ale ministerului de resort și de hotărâri de guvern, s-a bazat pe transpunerea Directivei 94/62/CE și a amendamentelor sale. PPWR înlocuiește această directivă și introduce un cadru armonizat, aplicabil simultan în toate cele 27 de state membre.
Documentul de orientare al Comisiei Europene (C/2026/3084, publicat în iunie 2026) clarifică tocmai această relație: acolo unde PPWR stabilește o regulă, aceasta prevalează față de orice normă națională contrară. Statele membre pot adopta norme naționale complementare doar în domeniile în care regulamentul le acordă explicit această marjă de apreciere.
Principalele diferențe de conținut și obligații PPWR
Dincolo de natura juridică diferită, cele două cadre legislative se deosebesc și prin conținut. Iată cele mai relevante aspecte pentru companiile care gestionează ambalaje în România:
PPWR introduce definiții armonizate la nivel european pentru concepte precum „producător”, „importator” sau „reprezentant autorizat pentru răspunderea extinsă a producătorilor”. Legislația națională anterioară folosea uneori definiții mai largi sau mai restrânse, ceea ce genera interpretări diferite de la un stat membru la altul. Sub PPWR, dacă sunteți importator stabilit în România care introduce ambalaje pe piața națională, statutul dumneavoastră de „producător” în sensul EPR este definit uniform și nu mai poate fi interpretat diferit de autorități.
Legislația națională românească a implementat deja principiul EPR, obligând producătorii și importatorii să contribuie la sistemele de colectare selectivă și reciclare prin afilierea la organizații de transfer de responsabilitate (PRO). PPWR menține acest principiu, însă introduce cerințe suplimentare: transparență mai mare în calculul contribuțiilor financiare, obligativitatea acoperirii integrale a costurilor de colectare a deșeurilor, etichetare a containerelor de gunoi menajer și sortare, raportări de mediu precum și finanțarea studiilor de compoziție a deșeurilor (Articolul 45 alineatul (2), PPWR).
Aceasta este o noutate introdusă explicit de PPWR, fără echivalent clar în legislația națională anterioară. Conform Articolului 45 alineatul (3), producătorii neestabliți în statul membru în care introduc ambalaje pe piață – inclusiv cei care vând prin comerț electronic din alte țări – trebuie să numească un reprezentant autorizat pentru EPR. Această obligație nu exista formulată în acești termeni în Legea nr. 249/2015.
PPWR introduce standarde obligatorii de proiectare a ambalajelor, cu obiective clare privind conținutul reciclat, reciclabilitatea și reutilizarea. Legislația națională anterioară nu conținea cerințe de proiectare la acest nivel de detaliu, concentrându-se preponderent pe obiectivele cantitative de colectare electrocasnice și de ambalaje.
PPWR prevede obligativitatea introducerii sistemelor de garanție-returnare pentru anumite categorii de ambalaje pentru băuturi. România a implementat deja un astfel de sistem (RetuRO), ceea ce reprezintă un avantaj în contextul alinierii la PPWR, însă ajustări suplimentare pot fi necesare pentru a respecta parametrii exacți impuși de regulament.
Situația actuală a gestionării ambalajelor în România: suspendare și tranziție
Un aspect important pentru companiile care operează în România este Hotărârea Parlamentului nr. 50/2026, prin care aplicarea unor norme referitoare la numirea reprezentantului autorizat pentru EPR a fost suspendată temporar. Această decizie reflectă nevoia autorităților naționale de a finaliza cadrul de implementare și de a alinia procedurile administrative la cerințele PPWR.
Suspendarea nu înseamnă că obligațiile din PPWR nu există; regulamentul european rămâne în vigoare. Ea oferă însă un interval de timp în care companiile pot analiza impactul noilor cerințe și pot lua măsuri pregătitoare fără a risca sancțiuni imediate pentru aspectele vizate de suspendare. Este esențial să monitorizați evoluțiile legislative, deoarece această fereastră de tranziție are o durată limitată.
Totodată, obligațiile existente sub legislația națională – înregistrarea la autorități, raportarea cantităților de ambalaje introduse pe piață, plata contribuțiilor către PRO, respectarea obiectivelor de colectare selectivă – rămân pe deplin aplicabile și trebuie respectate fără întrerupere.
Ce schimbări aduce PPWR pentru organizația dumneavoastră
Coexistența temporară a celor două cadre legislative – cel european și cel național în tranziție – creează un context complex, dar gestionabil dacă sunteți bine informați. Concret, organizația dumneavoastră trebuie să:
- Verificați dacă definițiile din PPWR vă reclasifică față de legislația națională anterioară (de exemplu, dacă sunteți acum considerat „producător” în sensul EPR în contexte în care anterior nu erați);
- Evaluați necesitatea numirii unui reprezentant autorizat pentru EPR dacă introduceți ambalaje pe piețe din alte state membre fără a fi stabilit acolo;
- Urmăriți actualizările legislative naționale, întrucât România va trebui să își alinieze treptat normele la PPWR, inclusiv în privința contribuțiilor EPR și a cerințelor de proiectare;
- Revizuiți contractele cu organizațiile PRO pentru a vă asigura că acestea acoperă noile obligații prevăzute de PPWR, nu doar pe cele din legislația națională anterioară.
Externalizarea gestionării conformității de către specialiști în respectarea cerințelor europene de mediu, familiarizați cu ambele cadre legislative vă permite să reduceți riscul de neconformare și să vă concentrați pe activitatea principală a companiei.
Contactați-ne pentru o analiză a situației specifice a organizației dumneavoastră și pentru a stabili pașii concreți de aliniere la cerințele PPWR și ale legislației naționale în vigoare.
Întrebări frecvente
Nu imediat și nu în totalitate. PPWR este direct aplicabil în toate statele membre și prevalează față de normele naționale contrare, însă statele membre păstrează competența de a adopta norme complementare în domeniile în care regulamentul le acordă această marjă. În România, legislația națională existentă rămâne în vigoare în măsura în care nu contravine PPWR, iar autoritățile lucrează la alinierea cadrului național la noile cerințe europene.
Înregistrarea și raportarea existente rămân obligatorii. PPWR poate însă introduce cerințe suplimentare – cum ar fi date privind reciclabilitatea ambalajelor, conținutul de material reciclat sau contribuții recalculate pentru a acoperi integral costurile de colectare deseuri și sortare. Este recomandat să verificați cu organizația PRO la care sunteți afiliat dacă raportările actuale acoperă și noile cerințe sau dacă sunt necesare ajustări.
Vânzările transfrontaliere online sunt unul dintre scenariile principale vizate de PPWR. Dacă introduceți produse ambalate pe piața unui stat membru în care nu sunteți stabilit, sunteți obligat să numiți un reprezentant autorizat pentru EPR în acel stat și să vă înregistrați acolo ca producător. Această obligație se aplică pentru fiecare stat membru în parte, ceea ce înseamnă că o companie care vinde în cinci state membre poate avea nevoie de până la cinci reprezentanți autorizați sau de un partener specializat care poate gestiona conformitatea în mai multe jurisdicții simultan.
